Reclama unui film mut

Suntem ca in filme. Iar daca filmul nostru ar purta acest titlu,ar fi o comedie,deoarce ar ascunde trista constatare cu un zambet.

Am constat ca te poti reindragosti de aceeasi persoana.E trist ca doi oameni care s-au iubit candva cu foc,cu patima,cu vise,cu doruri sa lase iubirea ce-I leaga sa se preschimbe in nimic.Este si mai trist ca dupa atata ura,nepasare,indifferenta si sila neintrerupta,intr-o buna zi,te poti indragosti de aceeasi persoana de care te-ai indragostit si data trecuta.

In fond,care ar fi sensul sa cauti un strain,un alt om pe care sa inveti sa-l iubesti,cand poti sa-I privesti pe omul de langa tine cu aceeasi ochi indragostiti si vesnic inlacrimati?

Sunt momente disperate cand pui ,din nou, iubirea la loc de cinste. Momente ,ca si acum,cand dupa tradari,minciuni si orgolii privesti fotografii cu ochi insetati de iubirea pierduta de acum cativa ani si te reindragostesti.  Ne putem intoarce la iubitul abandonat in panza de indiferenta si neincredere,doar amintindu-ne ca l-am iubit candva atat de mult,incat am accept sa-l insotim pana cand moartea ne va desparti.

Si totusi,ne putem reindragosti, privind o luna plina pe care am contemplat-o impreuna candva sau simtind un gust pe care l-am simtit impreuna…demult.

Iti trebuie curaj sa te reindragostesti.Curaj sa recunosti ca nu ai pierdut o iubire,ci doar ai ucis-o ,sau ai abandonat-o.

Trebuie sa fii puternic sa te ridici mai presus de ranchiuna si sete de razbunare,mai presus de regret si greseli,astfel incat sa te regasesti pe tine,cel de odinioara… al carui suflet stia sa poarte dragoste cu demnitate si care intelegea un om pe care azi refuza sa-l inteleaga.

Insa,continui sa gresesti!

„19 Ianuarie…”

N-am mai scris de mult si acum ma simt ca o mica tradatoare ca m-am intors la ceea ce a insemnat un „suflet de liceean”. 

Si pentru ca astazi este ziua ta,scumpo, ma intorc aici ,unde timpul parca sta in loc, sa iti urez ani multi fericiti,,linistiti,disperati si frumosi! Fie ca timpul sa te lase sa iti traiesti viata si iubirile in ritmul batailor inimilor tale,nu al batailor lui! 

La multi ani,Ana,prietena minunata,desteapta si unica!Si pentru ca iubirea si prietenia noastra nu are granita,pentru tine cant acum ,La multi ani,si sunt acum,nespus de fericita!!

 

P.S: Miss you!

Un „epilog-prefata”

„Iubiti colegi,ce pot sa va spun acum,in acest moment in care noi ne hotaram sa plecam…Plecam catre facultati straine,plini de vise,cu gandul ca intr-o zi vom schimba lumea.In acest moment coboram la un capat de linie,un capat de viata,constienti de faptul ca vor veni si alte trenuri care sa ne ia si sa ne duca departe unul de celalalt,cu voia,cu frenezia si cu lacrimile noastre.

Va spun ca ne sta viata sub semnul „fortuna labilis”,nu cunoastem locul in care ne indreapta acest tren;asa ca in orice zi in care veti indrazni sa schimbati ceva in calea voastra sa va pastrati inima si chipul fara nicio dara de rid,caci nu e nimic mai inaltator decat sa iubesti frumos cu sufletul curat,sa va feriti de dragostea fara noroc si in orice clipa sa va amintiti ca limita ambitiilor voastre este CERUL!

Ne luam ramas bun,dragi colegi!

Suntem astazi aici in 2012 si suntem absolut convinsi ca ne vom revedea in acelasi loc si in 2022 stiind ca nu mai fi nici ieri,nici azi,nici maine.Va fi doar atunci cand poate am ras si am plans impreuna la inceputul si sfarsitul unui drum.Eu as mai sta aici…e asa bine,dar trebuie sa coboram catre lumea de afara!Oricum trenul acesta oprit astazi aici are ochii inecati in lacrimi!Si n-as indrazni sa-l inveselsc.Poate in alta zi.Poate intr-o intoarcere „apropiata” la tineretea noastra!”

Acesta a fost umilul meu discurs de ramas-bun.

Ma gandesc ca intre timp vor trece peste noi ani si deziluzii. Casatorii, divorturi, nasteri,sperante, disperari,lumini,umbre, rataciri,stradanii,deceptii,aplauze,accidente,iubiri. Vieti intregi.

Si-atunci,dintr-o data,toate vorbele noastre de despartire, disperate,splendide,dureroase,fericite,ni se vor parea de inteles.Ne vom trezi din hipnoza vietii cotidiene stiind ca am fost atat de tineri,fragezi si visatori incat am putut sa schimbam ceva…

Si cred ca daca cineva m-ar ruga sa asez in ordine cele mai frumoase povesti pe care le-am trait,as inalta,zambind.la loc de cinste,cei mai senini ani ai tineretii mele,anii de liceu.Ani straluciti de razvratire.

Restul e tacere.

Am zarit lumina -Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant

Si m-am nascut si eu,

Sa vad ce mai faceti

Sanatosi?Voinici?

Multumesc nu-mi raspundeti,

Nu am timp de raspunsuri

Abia daca am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici

E cald,e frumos

Si atata lumina,

Incat creste iarba.

Iar fata aceea,iata,

Se uita la mn cu sufletul…

Nu draga,nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi,totusi

Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci

AMARA.

Sa stralucim!

Nu o sa incep fraza cu „deci,” ,desi am auzit de atatea ori cuvantul acesta la inceputul unei propozitii incat o sa-l scot din uz.O sa incep,mai degraba,prin a marturisi o concluzie personala pe care am aflat-o in urma unei vizite la Parlamentul European de la Strasbourg in cadrul programului Euroscola.

Sunt putine momentele in care ne putem mandri ca suntem romani,incat noi insine ne minunam atunci cand ni se intampla una ca asta.Noi,romanii,ne-am invatat sa infruntam privirile suspicioase ale celor care ne spun ca suntem,totusi,oameni de isprava,desi ne e limpede ca nu s-ar fi asteptat.Nu pot sa inteleg sau sa ghicesc momentul in care ni s-a distrus reputatia,cand am renuntat sa ne mai credem urmasii demni ai tracilor si am permis ca astazi,sa fie la noi ca la nimeni,bogati care fura de la saraci si se numesc „eroi”.

Mi-am dat seama ca e imposibil si inutil sa incerci sa invingi intr-o tara in care nu functioneaza bunul-simt,in primul rand si apoi legea.Mi-e tot mai greu sa accept ca sunt cetatean intr-o natie care nu-ti permite sa fii exceptional si stralucit.Ma rog mereu sa fiu libera si sa privesc cu incredere nu cu groaza catre ziua de maine.Imi doresc sa merg mandra cu pasi curajosi pe drumul ce mi-a fost harazit si sa ma puterea de a-i schimba pe cei din jurul meu.

Ma gandesc mereu ce se poate schimba pentru a nu mai rataci prin lume cautandu-ne un loc bun pentru emigrat,incercand sa dam uitarii locul unde ne-am nascut,in speranta ca vom gasi un strop de fericire si demnitate.

Marturisesc cu mana pe inima ca de multe ori am spus ca vreau sa plec din tara oriunde in lume,constienta de faptul ca nici in alte tari straine „nu fug cainii cu covrigii in coada”.Insa,acum o saptamana mi s-a oferit ocazia sa graiesc mandra in sinea mea”eu sunt din tara lui Brancusi”.Am spus asta crezand ca Brancusi,cel care e al Frantei si al lumii intregi mai mult decat e al Romaniei,poate schimba cu ceva biografia mea de romanca.

Am mers pe strazile oraselor straine,am intrat in catedrale maiestuoase in care rasuna muzica ingereasca si am lacrimat de emotie si bucurie gandindu-ma ca mai exista,inca,refugii de splendoare in lume.Am intors privirea de doua ori spre locul in care scria”Pasiti pe iarba” si am multumit indoit atunci cand vanzatoarea mi-a urat o zi buna alaturi de un zambet cald.

La intoarcere,mi-am dat seama ca toti avem sansa sa aratam ce suntem cu adevarat,toti suntem pasari cu aripi,metaforic vorbind,dar nu toti zburam…Ma gandesc,poate e prea apasator si prea jos cerul tarii acesteia,in care ne descurcam cum putem,dupa legi nescrise.Pana acum.

Istoviti,ne-am intors rusinati de descrierile oraselor pline de greseli gramaticale ale „trapezului”:) (oras fundat,aschii  din statuie,secolul 800,etc) si plini de regrete ca avem o tara frumoasa,dar degeaba…Imagine

Imagine

Balanta iubirii

Nu exista invinsi si invigatori in povestile de iubire.Doi oameni care pornesc pe cai diferite indiferent ca unui si-a dorit sa plece,iar altul a plans de neputinta,sunt,amandoi,invinsi.Si ma intreb: cine are mai mult de pierdut?
Dozele diferite de sentimente,dorinte si iluzii,care ne-au ocupat gandurile pe tot parcursul drumului,devin nesemnificative atunci cand ele se raporteaza doar la iertari temporare ivite din teama de ziua de maine.Cand intr-o relatie incepi sa te minti singur,cred ca dai startul unei intreceri cu tine insuti.Aceasta intrecere te va scoate inevitabil pe locul al doilea.
De multe ori dam sfaturi despre iubirile altora,dar nu suntem in stare sa ne controlam iubirile noastre.Spunem despre altii „e mai bine sa-l lasi sa plece”,dar cand vine vorba despre noi am vrea sa ne ramana alaturi pentru totdeauna,la bine la rau,la tot mai rau.Balanta defecta a iubirii nu cantareste bataile inimii.
Dar,Doamne cine sa ne invete unde e trasata linia absurda dintre vis si realitate?
Cine sa ne invete sa nu ne mai intrebam:A fost marea iubire?Cine a iubit mai mult?Cel care a fost iertat si acum greseste din nou?Cel care a gresit si acum plateste?
Si totusi ne intrebam: Va mai fi?Va veni?Nu va veni?

Pentru ca in iubirile noastre suntem tristi si singuri pe pamant.